câmp de mușețel
bunicilor mei
în curtea
lor, un câmp de mușețel…
treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel!
ne ascundeam – cățelul și cu mine –
și-i povesteam legenda lunii pline;
stăteam
ascunși în scorbura bătrână
din curtea lor, cuprinsă de lumină,
și ne rugam să plece odată gâsca,
sătui fiind să ne jucăm „de-a prinsa”!
în curtea
lor, un câmp alb-auriu…
te adormea, atâta doar mai știu.
în vis simțeam miros de veșnicie –
parc-auzeam cum doarme vremea-n glie…
iar pe pridvor, un leagăn și mușcate
atât de roșii, mă-ndemnau mai toate
să le privesc întruna ca și cum
ar fi-ntrupări din sufletul de-acum!…