prin vene silvestre pinii își duc
departe, în munte, verdele crud.
stâncile-ncep să miroasă a dor:
în degete frâng fire toarse din nor.
amurgul ascunde ciurde de cerbi…
auzi-i cum rumegă iarba din cer!
în palmele mele ard pajiști întregi,
dar jarul mi-aprinde și pașii pribegi.
zarea îmi poartă pe aripa ei
o sută de gânduri și-o mie de zmei.
în ploaie, discret, se simte potopul:
voi strânge în pumni și apa, și focul!
cu grijă voi cerne, în site-aurii,
gramul de soare pentru mana de-o zi,
să pot să îți pun înainte, de cină,
bucate alese, cu gust de lumină…