ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI

(pseudo palimpsest)

Florica R. Cândea  – UZPR, Filiala Arad

De ce scriu femeile? sau „cine sunt eu?” De vorbă cu mine…

Îmi pun a doua oară și, de-acum mult înainte, această întrebare. Pentru că, iată, am decis  să  mă autoconfesez / cosmetizez, aici, deși  acum reversul Out/In e In/Out și e bine să fim la zi cu știrile! Care știri sunt mai altceva.

„Când am să fiu Mamă 

La ceas de pendule în glas

Am să iau, fiule,

Un strop de culoare

Și am să o pun 

La perna bibliei nescrise…

Când 

Tot mamă am să-ți fiu,

Fiule,

Am să ajung departe 

Departe

Am să îmi cumpăr o haină de 

Țărână 

Să nu pot dezbraca

Pe nimeni

Am să mă răstignesc

De culoarea ta numită 

Pânză de păianjen 

Și am să mă zbor…

Când iar am sa fiu Mamă 

Am să mă flutur

Printre aripi 

Și am să cânt odisei din piei 

De timp 

Să nu mă fure somnul…”

De ce scriu femeile? La vocativ plus sau la imperativ minus? Sunt, desigur, jocuri de stil, dar fără emfază. Am ales confesiunea  din drag pentru acei câțiva ani care s-au scurs de la prima „operație estetică” pe hârtie. Între timp, și alte cărți în proză poematică sau irizări lirice, bușite, unele, de pandemia anului 2020, zac, undeva, în sertarul secret al vremii. Eh… conspirații! Astfel că se impunea o continuare. Așa, de „deja-vous.”

Tăceri albastre îmi sfâșiau trupul muzei care, iată, se tot întreabă: De ce scriu femeile? De fapt,cine sunt eu și când? In /Out sau Out/In? Când Pagini trăite sau Clipe din pagini sau Clipe retrăite sunt capturi de viață/ecran pe film existențial. Atât. Nu am să cer niciodată premii! Înăuntru sau dinafara mea, sunt omul care are la îndemână o foaie albă și un creion pustiit de ascuțit, mă identific cu rațiunea să îi iradiez vieții un alt sens. Iar simțurilor le izgonesc acele temeri și le slujesc talanturi. Scrisul îmi conferă un dialog cu mine, dar fără pofte atemporale care, în acest veac, face ca inima sa bată. In extenso…

De vorbă cu Tine… Femeie… De ce scriu femeile? Ființe aparte. Categorii de o sensibilitate foarte vie, lăsată să se teamă de apă, foc, ingrediente, condimente, preludii și postludii, dar supuse nestatornicului credul pendul. Înclinată spre lux, când scrie, femeii îi intră întunericul în ochi și zarea o străpunge.  Ele, femeile, se ard în metafore și își devin stăpân suprem pielii, pe care o deodorează cu apa de ploaie a lacrimilor. Am fost, de atâtea ori, călător în propria carte, dar nu mi-am rătăcit inside-urile nici outside-urile. Am rezistat drumului, unic, la fir întins, și nu m-au ajuns zorile metaforelor din urmă.  Hiperboreul vânt nătâng are azur în petale și rotonde de corole suficient de înspicate să-i poată înnobila ei, femeii, pâcla de sens, senzualitate, supunere. Femeile, când scriu, rezistă la negrul nuanțelor pământii și zboară ca un stol de iluzii peste catapeteasma muzei. 

De ce scriu femeile? Când societatea este dominată de imagine și tehnologie, Ele vecuiesc lectural printre plăceri și impresii, interferează cu licențe poetice, biografii, jurnale fantasy ca reale încântari, pasiuni ori esențe tari.

Mulți dintre ai mei se cam tot întreabă în ce stil scriu, dar scrisul meu e unul natural. Atât.

De ce scriu femeile? Aceeași întrebare mă tot frământă.  Pentru că scrisul nu trebuie să însemne Zburat de baloane cu săpun. Nici vagi scrieturi ori mâzgălituri gen… „pune mâna și (te) scrie”, când tu… femeie… ești când pictor ambulant, zgâietor de pietre, când maculatură de bucătărie, când reporter stradal sau mai grav, un (ni)mic din toate acestea. 

De vorbă cu Voi, Femei, pentru Noi…

Indiferent că „Nimicul te reține/nimicul te reia” (Veronica Micle), închinăm, aici, un Recurs la Memorie femeilor care au străbătut secolul sacrelor iubiri întru frumos brodat în cuvinte. Au scris cu patimă să-și brodeze timpul strecurat de acasă într-un alt Acasă pentru ca noi, azi, să ne tot întrebăm: De ce scriu femeile?

Fugit irreparabile tempus!

Fără a fi exhaustivi, extrapolând săgeata vremilor, e timpul să ne amintim de Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Martha Bibescu, Carmen Sylva, Constanța Hodoș, Veronica Porumbacu, Maria Banuș, Nora Iuga, Nina Cassian, Constanța Buzea, Ileana Mălăncioiu, Magda Isanos, Daniela Crasnariu, Ileana Vulpescu, Aurora Cornu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Elena Farago, Claudia Millian, Lavinia Betea ș.a.

Dacă pentru unele scrisul e cruce, iar pentru altele răscruce, avem o singură datorie: să nu terfelim pagini în mărăcini!

E Ziua Poeziei!

Omagiu! Femeie din Poezie!

Primăvara începe tot cu tine! (21 martie, în calendar).

Oriunde te-ai rătăci/zăpăci! (fie că fac parte din Cercul poeților dispăruți, fie că încă ne macină malul frunților, ele, femeile care au scris/scriu, merită talantul nostru).

(Sursa foto: internet)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *