sufletul îmi e o colivie – drugi de fier îmi țin prizonier plânsul toamnei prins pe la chindie furișându-se-ntr-un ochi de cer; pe atunci nu mă temeam de nimeni, toate erau la locul lor, firesc, a iubi era un verb, se știe, conjugat numai la timp prezent. locuiam în gândurile …
din adâncurile sufletului se aud tot mai tare tobele de război ale vieții – voi mărșălui prin păduri, ascultând cu atenție cum instrumentele de percuție imită inima, cum schimbă marșul pentru un vals, pentru un blues ori pentru o nesfârșită liniște, că nu mai știi dacă trebuie să mergi, să …
O pasăre Phoenix ce intrigă, fascinează, impune, o pasăre totem, care ne amintește de cine suntem noi cu adevărat, o pasăre care atrage, magnetic, pe oricine aruncă o privire fugară în direcția ei… Pasărea aceasta apare în prim-plan, pe coperta romanului Danielei Gumann, „Crăciunul care mi-a schimbat viața”, fiind cumva …
Azi Iubite îmi măsor Timpul Cu pașii melcului Aleg pleava din bizare și inutile Lucruri Un praf de năut Expirat Precum vieți Săgetate de vulturi Îmi intuiește Descântece Din memorii uitate Iubite Din ce în ce Mai mult Ninge fin vremuri Peste nopțile noastre În galopuri Zile ce cad În …
Frunze se foșnesc Acum Când o viață Una Mă ia de mână Iubite Mă plimbă la râu Să îmi dreseze Pieptul plin de fructe Exotice Din umbra ta De cerb Se-ntrevede Curgerea de timp Anost Ai grijă Iubite E seară în noi Sacoșa celor o mie de nopți E deșartă …
Zăbovesc la tivul Apei Precum la tâmpla ta Iubite Și-mi prelungesc valuri De fiori La creștet Departe de noi E clepsidra unui fir de nisip Risipit în doruri Acum e rândul tău Iubite Să pietruiești În agate De sare Amfora depărtărilor
Mă simt atât de neimportantă În toate adevărurile Tale Iubite Îmi alung un singur gând De spini duri De muguri Din ochi Sclipesc rubine Ceți Ascunse Tu taci Ca din a codrilor fântână Irumpe La malul Meu Pergamentul Anilor Voiam să știu Dacă avem un adăpost Iubite Pe timp de …
La 15 ianuarie 1850, la Botoșani se năștea Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică din literatura română. Se cuvine ca la împlinirea a 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești să scoatem din uitare anumite aspecte ale vieții și operei acestuia. Picătură cu picătură, toate acestea pot …
Vara infinită Ca o poveste de vară, Cu pletele pline de rouă, Îngâni picături de noapte Pe umeri de val zdrențuit. Prin firide de scoici, Sculptezi, cu degetul mare Al piciorului drept, Tranșee pentru neliniștea mea aluzivă. Și-i soare, Și-i mare, Și-i vară iar. Aidoma verii aceea, În care te …
Urna memoriei arse Noaptea trecută, doar ce adormisem, când ți-am auzit pașii. Mergeai cadențat, ca o trupă de recruți, fără memorie, fără amintiri, fără sensibilități fade. Dăduseși buzna în visul meu, Ca o cântareață de operă care se grăbește spre cabină, Să-și refacă machiajul, Pentru cel de-al doilea act. Parcă …
