Scriitorul nemțean Mihai Merticaru, poet, eseist și gazetar, membru al Uniunii Scriitorilor, autor al unei impresionante opere, a debutat în 1992, cu volumul “Vânătoare princiară” apărut la Editura Cronica din Iași, urmat apoi de “Arta euritmiei“, de alte și alte volume, tipărite în Moldova, Ardeal, în Capitală, dar și …
MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist, gazetar și cronicar literar. Absolvent al Facultǎţii de Filologie a Universitǎţii “Al. I. Cuza” din Iaşi (1960-1965). A fost redactor la ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamț (1968-1974), titularizându-se apoi în învățământ la Școala Gimnazială Nr.5 din Piatra-Neamț, unde va funcționa, ca …
Cândva. Mileniul I, primele decenii. Ziridava Noapte. Ziridava, înconjurată de culmi domoale, acoperite cu păduri de fag și stejar, își odihnește frumusețea, împăcată că și-a împlinit rostul zilei. Celții și dacii au (pe)trecut încă o zi fără să se răfuiască. Uneori, i se pare că sunt niște copii care se …
Hotarul. O revistă de referință pentru Arad Florica R. Cândea Rezumat În spațiul cultural arădean, revista Hotarul a fost izvor nesecat de bogății scrise, îndreptate înspre această parte de țară. O istorie locală, regăsită în pagini de revistă, pe tărâm social, cultural, național, nu poate decât să fie consemnată în …
Sonetul chemării din vis Mă strigi în vis și eu ți-aud chemarea Șoptită, caldă, dor nestins ce-mi spune Că-n noaptea asta suflet lacrimi pune În colț de ochi iubiți, adânci ca marea. Obraz mi-ating, izvor prelins transpune Simțirea ta curată, caut zarea Ce-arată loc promis, urmez cărarea, S-ajung la timp, …
M-aș mai întoarcePe la varăSă mă predauDe vreiCravatei în albastru Să mă săruțiÎmbrățișând și vântulIar trupu-miSă-l sculpteziÎn alabastru Și apoiVom merge la culcarePe sâni de ochiȘi cumințeniiTaineNebănuiteDintr-o altă mutăÎmbrățișare… Iubite Îți mai aminteștiCum eramCu ochiiÎnchișiÎn livada ta…Creștea atâta iarbăCât barba taNesecată… Iubite Eșarfa meaTe ademeneaPletele țineau locDe săruturi Dar negrul …
panteră neagră, mers primejdios, prin noaptea mea curgând așa sfios, că-mi pari a fi părere, cântec lin – ca printr-o vrajă înainte-ți vin. sunt prada ta, de-acum e în zadar… nici nu mai știu ce fețe are un zar… dar brațul meu, sub ghearele-ți de foc, se face rug, schimbând …
cât nefiresc e-n liniștea aceasta în care tac și gândurile. știi?!… sunt zile-n care parcă însăși viața preferă modul silențios de-a fi! minute suspendate prin minune vremelnicului timp neobosit te-opresc din truda clipei fără nume și nu-ți mai pasă de-absolut nimic – întins în iarba-naltă a veșniciei privești cum norii …
prin vene silvestre pinii își duc departe, în munte, verdele crud. stâncile-ncep să miroasă a dor: în degete frâng fire toarse din nor. amurgul ascunde ciurde de cerbi… auzi-i cum rumegă iarba din cer! în palmele mele ard pajiști întregi, dar jarul mi-aprinde și pașii pribegi. zarea îmi poartă pe …
din 86.400 de secunde, câte are o zi, tu îmi locuiești 86.402… cu două mai mult, fiindcă îmi treci hotarele răsăriturilor și apusurilor ca și cum ai fi soarele care ostenește toată ziua pe cer, locul lui de muncă, iar seara, când liniștea se aude cel mai bine, se dăruiește, …
