Ruine
se surpă drumurile-n urma mea, nu mai rămân nici amintiri, nici semne, iar stânca aceea anume ce-mi părea de neclintit, o pot de-acuma cerne – fir de nisip ajuns ușor pe umăr, ascuns prin pulberi aurii de vânt, povară neștiută ce-o s-o cumpăr, ca să o dărui vreunei scoici de …