O noapte absolută mă-afundă-n amintiri Imagini îşi iau zborul, în timp spre neuitări Zile, momente, frânturi de clipe ne-amintim Fantezii cu care astăzi ne hrănim Speranțe spulberate Iluzii sfărâmate, în suflet adunate. În față la triste morminte Revin aducerile-aminte Iar chipu-i de altădată Mintea și sufletul mi-o poartă. Și nu …
Am coborât în noapte prin cerul plin de vise Pe gâtul lunii, stau stelele la rând și fiecare tăcut mă mustră. Le văd ca pe niște mărgele, Frumos așezate. Gândesc și eu naivă Ce-ar să fiu una din ele?! Și din bolta cerească Să văd pledoaria lumească. Departe, din lumea …
Să ne fie să ne fie să ne fie Anii mulți şi-n bucurie Să ne fie doar de bine Cu belşug şi case pline De cuvânt de sănătate De frumos şi spor în toate De oameni de omenie Şi ‘ncărcați de vrednicie Cu cinste cu armonie Pe pământ o veşnicie …
Coliere de vocale şi consoane Stau agățate de nemurire, Născute din ziua întâi, Când totul era plămădire. De atunci stau adunate În corăbii purtate de flaut, Croite din zbuciumul frunzelor Ori din orizonturi ale răsăritului, Ori apusuri de sentimente. Ca aurul fierbinte, doar tu Le poți da lumina soarelui Din …
Îmi e foame Rup un codru din lumină Aştept dispersia Să înfloresc primăvară În toate gândurile În toți paşii şi în drum În drumul feței tale Cu lumina zăpezii Şi a răsăritului Aud cum frimitirile Cad precum picăturile În venele înfometate Cu conştiința plină De prețul vieții ce urcă Urcă …
Zorii anului s-au deschis Timid gingaş şi cu iubire Păşind pe marea de nisip Un fir plăpând în devenire Un strop de apă luminată De va cădea într-un surâs Îl va cuprinde într-o piatră Să uite dorul lui din plâns Va prinde rădăcină-n cânt Va urca smerit în scara lui …
câmp de mușețel bunicilor mei în curtea lor, un câmp de mușețel… treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel! ne ascundeam – cățelul și cu mine – și-i povesteam legenda lunii pline; stăteam ascunși în scorbura bătrână din curtea lor, cuprinsă de lumină, și ne rugam să plece odată gâsca, …
mă-ndrept către tine. e aproape trei. calc alene.-asfaltul arde-n pașii mei. șovăi. m-aș întoarce. nu mi-i la-ndemână să-mi privesc în suflet pe-o așa căldură. pașii mei sfielnici se trezesc pe mare: știu umbla pe valuri și mi-i de mirare, fiindcă niciodată n-am lăsat pământul să-mi fugă din talpă pe-unde-l duce …
la-ncheietura mâinii – firul roșu îmi amintește vag cine mai sunt: pământ și sânge, pare a-mi da de veste, amestecate în mojar de gând; un fir ce poartă-n sine înțelesuri nedeslușite ochiului grăbit ce n-are timp să-l mai despice-n șapte, să-l întrevad-arzând la foc mocnit… la-ncheietură, însăși veșnicia pulsează-ncet un …
te chem la capătul lumii, nu-i timp în cetate-a mai sta – fii gata la șapte, când lunii îi arde-n obraji dragostea! și-atunci, neîncăpându-și în sine, aruncă pe cer vâlvătăi, de-ți pare că-n dansuri feline știu norii să se-ndrepte spre văi, să-și curgă tot dorul deodată în ploi torențiale și-n …
