Chemări

Un nou răsărit peste surâs, Peste ramul dăruit speranței Şi inima ce pulsează trăirea, Conştiința, parfumul romanței, Paşii gândului adunând nectar, Lumină de stea şi de înviere Abia încolțită în noaptea stinsă, Dăltuitoare chemări şi mângâiere. 02.02.2020

Decembrie

Cade decembrie, în amintiri, Încărcat de lumina zăpezii, Vegheat de drumuri lungi, Stele prin urma plecării, Să capete strai de fulg alb, Cu el să zboare până departe. Uite, în inimă la mine e un loc. E gol şi e linişte, şi e noapte. Acolo voi ați stat în sărbători. …

Lumina nopții

Stele stau tot cuminți Sub cupola gândului, Ce umple palma visului, Botez dăruitor timpului. Ascultă clipa ce bate La uşa pleoapelor tale, Sfidând depărtările, Urma pierdută-n cale! Apropiind marginile, Pereții largi ai inimii, În copilul ce visează, E zbor alb, cu îngerii. 04.01.2020

Înfrângere

Cu cei învinși, și nu cu învingători În lumea lor n-a fost plăcut să stau Ca soarta lor s-o-mpart sau mai pe șleau În locul lor să fiu de-ori câte ori. Gata-s oricând la luptă să mă iau Să nu mai fie „țapi ispășitori” Falși acuzați, nici falși acuzatori Iar …

Visul libertăţii

Ești om atunci când știi a dărui Când ești de ajutor Când știi la tot ce-i bun să stărui Nu stai nepăsător. Să știi pe oameni să-i împaci Nu fi nici orb, nici mut Nu-i bine mai ales să-ți faci Dintr-un aevea vis, un scut. Din indignare să-ți faci vers …

Divinitate

Azi a erupt vulcanul mărginirii Iar lava lui, este tăcerea-n infinit Ca Prometeu am suferit cumplit Un presupus rival Dumnezeirii. Ca Isus Crist pe cruce răstignit Am cunoscut păcatul greu al firii De-a revela zănatec omenirii Gustul mortal al fructului oprit. Cum ar putea să fie altfel sfârșitul Când omenirea …

Adio

Înțelegând ce e etern, am înțeles pe Dumnezeu. Cu gândul mărginit și tern este ușor să fii ateu. Când ceasul ultim va suna un ceas ce sună tot mereu, Un fulger mă va fulgera Și-un Dumnezeu voi fi și eu. N-am să devin un Prometeteu Sau și mai rău un …

Inspiraţie nocturnă

În nopți de stâncă, Schelete de idei se nasc O, maiestoasă noapte! Cortină neagră înstelată Trufășă ești când ziua pleacă Și eu, poetul de la sfera lunii Eu care-n miez de noapte Mă inspir cu tine , Pe frunte-ați neagră, Stelele-ți sunt stemă Veșmântul tău e cerul Lumina lunii scânteiază …

Filosofia semidoctă

Omul sfinţeşte locul pe care-l va spurca El este cel ce lumea vrea s-o schimbe Sărman copil în fața îndoielii și a sorții El este infinitul – forma finită a vieții Ce clipă e, să n-o plătească omul? Ce ani trăiţi în van? Ce-nţelepciune? Un sentiment de inferioritate Într-o lume …

Depărtare

Iubirea-n suflet ţese gânduri Ș-apoi citește printre rânduri Adună patimi, dor, durere Ce se transformă apoi în stele. Te-am sărutat cu-n gând, Și te-am atins cu-o şoaptă. Cu ochii închiși te-mbrățișez prelung Căci sufletu-mi, Mereu iubire-așteaptă. În amintiri  te învălui, Te-asemui cu căldura soarelui cu tine, trup şi trai În …