te chem la capătul lumii, nu-i timp în cetate-a mai sta – fii gata la șapte, când lunii îi arde-n obraji dragostea! și-atunci, neîncăpându-și în sine, aruncă pe cer vâlvătăi, de-ți pare că-n dansuri feline știu norii să se-ndrepte spre văi, să-și curgă tot dorul deodată în ploi torențiale și-n …
se surpă drumurile-n urma mea, nu mai rămân nici amintiri, nici semne, iar stânca aceea anume ce-mi părea de neclintit, o pot de-acuma cerne – fir de nisip ajuns ușor pe umăr, ascuns prin pulberi aurii de vânt, povară neștiută ce-o s-o cumpăr, ca să o dărui vreunei scoici de …
Solstițiul îmi vorbește despre tine cu soarele-i gonind peste oraș, de parcă-n brațe ar fi purtat, spre mine, de Prometeu – vestitul hoț solar… dacă privești cu atenție, poți vedea cum se preschimbă razele în picuri de aur pur, cernându-se cumva pe pielea ta, furtuni stârnind în gându-mi! e-n urbe …
sufletul îmi e o colivie – drugi de fier îmi țin prizonier plânsul toamnei prins pe la chindie furișându-se-ntr-un ochi de cer; pe atunci nu mă temeam de nimeni, toate erau la locul lor, firesc, a iubi era un verb, se știe, conjugat numai la timp prezent. locuiam în gândurile …
din adâncurile sufletului se aud tot mai tare tobele de război ale vieții – voi mărșălui prin păduri, ascultând cu atenție cum instrumentele de percuție imită inima, cum schimbă marșul pentru un vals, pentru un blues ori pentru o nesfârșită liniște, că nu mai știi dacă trebuie să mergi, să …
O pasăre Phoenix ce intrigă, fascinează, impune, o pasăre totem, care ne amintește de cine suntem noi cu adevărat, o pasăre care atrage, magnetic, pe oricine aruncă o privire fugară în direcția ei… Pasărea aceasta apare în prim-plan, pe coperta romanului Danielei Gumann, „Crăciunul care mi-a schimbat viața”, fiind cumva …
