cât nefiresc e-n liniștea aceasta în care tac și gândurile. știi?!… sunt zile-n care parcă însăși viața preferă modul silențios de-a fi! minute suspendate prin minune vremelnicului timp neobosit te-opresc din truda clipei fără nume și nu-ți mai pasă de-absolut nimic – întins în iarba-naltă a veșniciei privești cum norii …
prin vene silvestre pinii își duc departe, în munte, verdele crud. stâncile-ncep să miroasă a dor: în degete frâng fire toarse din nor. amurgul ascunde ciurde de cerbi… auzi-i cum rumegă iarba din cer! în palmele mele ard pajiști întregi, dar jarul mi-aprinde și pașii pribegi. zarea îmi poartă pe …
din 86.400 de secunde, câte are o zi, tu îmi locuiești 86.402… cu două mai mult, fiindcă îmi treci hotarele răsăriturilor și apusurilor ca și cum ai fi soarele care ostenește toată ziua pe cer, locul lui de muncă, iar seara, când liniștea se aude cel mai bine, se dăruiește, …
„România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cu acest motto își începe autorul volumului „Ideea de patriotism la români”, Constantin Avădanei, discursul despre ceea …
– un curriculum vitae de peste 300 de pagini Carina A. Baba Indiferent din ce punct de vedere privim, omul contemporan nu se poate sustrage unor ritualuri pe care și le clădește din propriul său fel de a fi, din pasiunile sale, din munca sa. Aceste ritualuri, incluse în timp, …
contemporan cu veșnicia mă aflu aici de la-nceputul lumii…pot dovedi: port veșnicii în sânge,de parc-ar fi scântei ale iubirii,care nu știu ce-nseamnă „a înfrânge”! în trupul meu din carne și din oasese-observă, de te uiți atent, pământ –fire subțiri în filigran lucrateșase milenii-ntregi, luate la rând… și-n suflet am ascuns, …
Carina A. Baba „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează …
câmp de mușețel bunicilor mei în curtea lor, un câmp de mușețel… treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel! ne ascundeam – cățelul și cu mine – și-i povesteam legenda lunii pline; stăteam ascunși în scorbura bătrână din curtea lor, cuprinsă de lumină, și ne rugam să plece odată gâsca, …
mă-ndrept către tine. e aproape trei. calc alene.-asfaltul arde-n pașii mei. șovăi. m-aș întoarce. nu mi-i la-ndemână să-mi privesc în suflet pe-o așa căldură. pașii mei sfielnici se trezesc pe mare: știu umbla pe valuri și mi-i de mirare, fiindcă niciodată n-am lăsat pământul să-mi fugă din talpă pe-unde-l duce …
la-ncheietura mâinii – firul roșu îmi amintește vag cine mai sunt: pământ și sânge, pare a-mi da de veste, amestecate în mojar de gând; un fir ce poartă-n sine înțelesuri nedeslușite ochiului grăbit ce n-are timp să-l mai despice-n șapte, să-l întrevad-arzând la foc mocnit… la-ncheietură, însăși veșnicia pulsează-ncet un …
