În nopți de stâncă, Schelete de idei se nasc O, maiestoasă noapte! Cortină neagră înstelată Trufășă ești când ziua pleacă Și eu, poetul de la sfera lunii Eu care-n miez de noapte Mă inspir cu tine , Pe frunte-ați neagră, Stelele-ți sunt stemă Veșmântul tău e cerul Lumina lunii scânteiază …
Omul sfinţeşte locul pe care-l va spurca El este cel ce lumea vrea s-o schimbe Sărman copil în fața îndoielii și a sorții El este infinitul – forma finită a vieții Ce clipă e, să n-o plătească omul? Ce ani trăiţi în van? Ce-nţelepciune? Un sentiment de inferioritate Într-o lume …
Iubirea-n suflet ţese gânduri Ș-apoi citește printre rânduri Adună patimi, dor, durere Ce se transformă apoi în stele. Te-am sărutat cu-n gând, Și te-am atins cu-o şoaptă. Cu ochii închiși te-mbrățișez prelung Căci sufletu-mi, Mereu iubire-așteaptă. În amintiri te învălui, Te-asemui cu căldura soarelui cu tine, trup şi trai În …
O noapte absolută mă-afundă-n amintiri Imagini îşi iau zborul, în timp spre neuitări Zile, momente, frânturi de clipe ne-amintim Fantezii cu care astăzi ne hrănim Speranțe spulberate Iluzii sfărâmate, în suflet adunate. În față la triste morminte Revin aducerile-aminte Iar chipu-i de altădată Mintea și sufletul mi-o poartă. Și nu …
Am coborât în noapte prin cerul plin de vise Pe gâtul lunii, stau stelele la rând și fiecare tăcut mă mustră. Le văd ca pe niște mărgele, Frumos așezate. Gândesc și eu naivă Ce-ar să fiu una din ele?! Și din bolta cerească Să văd pledoaria lumească. Departe, din lumea …
Să ne fie să ne fie să ne fie Anii mulți şi-n bucurie Să ne fie doar de bine Cu belşug şi case pline De cuvânt de sănătate De frumos şi spor în toate De oameni de omenie Şi ‘ncărcați de vrednicie Cu cinste cu armonie Pe pământ o veşnicie …
Coliere de vocale şi consoane Stau agățate de nemurire, Născute din ziua întâi, Când totul era plămădire. De atunci stau adunate În corăbii purtate de flaut, Croite din zbuciumul frunzelor Ori din orizonturi ale răsăritului, Ori apusuri de sentimente. Ca aurul fierbinte, doar tu Le poți da lumina soarelui Din …
Îmi e foame Rup un codru din lumină Aştept dispersia Să înfloresc primăvară În toate gândurile În toți paşii şi în drum În drumul feței tale Cu lumina zăpezii Şi a răsăritului Aud cum frimitirile Cad precum picăturile În venele înfometate Cu conştiința plină De prețul vieții ce urcă Urcă …
Zorii anului s-au deschis Timid gingaş şi cu iubire Păşind pe marea de nisip Un fir plăpând în devenire Un strop de apă luminată De va cădea într-un surâs Îl va cuprinde într-o piatră Să uite dorul lui din plâns Va prinde rădăcină-n cânt Va urca smerit în scara lui …
câmp de mușețel bunicilor mei în curtea lor, un câmp de mușețel… treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel! ne ascundeam – cățelul și cu mine – și-i povesteam legenda lunii pline; stăteam ascunși în scorbura bătrână din curtea lor, cuprinsă de lumină, și ne rugam să plece odată gâsca, …
