din 86.400 de secunde, câte are o zi, tu îmi locuiești 86.402… cu două mai mult, fiindcă îmi treci hotarele răsăriturilor și apusurilor ca și cum ai fi soarele care ostenește toată ziua pe cer, locul lui de muncă, iar seara, când liniștea se aude cel mai bine, se dăruiește, …
Știam că secunda asta va pleca, Scuturându-se de nisip și de sarea ce-i pictase obrajii. Eram singuri pe plajă, Scotocind cuvintele, amestecându-le, Împărțind silabe și interjecții, Tu priveai în zare, spre mugetul ascuns al furtunii nenăscute încă, Priponită în ciot de corali, Incapabilă să-ți mărturisească despre seara ce vine. Nici …
„Și aceasta v-o spun, fraților: Că vremea s-a scurtat de acum…” 1 Corinteni 7, 29 Se scurtează timpul, după cum v-am spus Ziua nu mai are orele avute, Se scurtează Calea înspre Cel de Sus, Cât o fi să fie, Bunul să ne-ajute! Se scurtează noaptea, tot mai obosiți Ne …
Norii peste Sat se-adună, Satul risipit pe hărți, Plouă, fulgeră și tună Spărgând noaptea în bucăți… Își face de cap furtuna, Clopotele nu mai bat Cum băteau întotdeauna Alungând răul turbat, Când de limbile-arămite Astăzi cine să mai tragă? Mintea plină de ispite Nu mai poate să-nțeleagă. Stinsă-i toată hărmălaia, …
Un adevăr din gânduri mă apasă, V-aduc aminte, ceea ce știați: Ea, Poezia, nu a stat la masă Cu cei puternici și cu cei bogați, N-a suferit pe îmbuibați deloc, Nici luxurile oarbe din palate, Ea-ntotdeauna și-a găsit un loc În case mici, cu pragurile înalte! Parc’o aud șoptind: aici …
Mi-e dor de vremea cea „incultă” Pe când eram în Satul meu Plin de-Adevăr și zarvă multă Între pământ și Dumnezeu! Mi-e dor de viața sănătoasă Copil pe miriști alergând, Prin iarba gata pentru coasă, Flăcău de dragoste flămând! Mi-e dor de Casa părintească, Cea cu pridvorul plin de soare, …
Fulgeră tulnicul Acasă pe Deal, Mă doare de tine, Țară Românească, Mă doare de tine, Moldovă, Ardeal, Toate trei împreună purtătoare de mască! Și strămoșii au purtat botnițe, știu, Când culegeau rodul stăpânilor viei, Mă arde cuvântul acum când îl scriu, Se-ntunecă-n mine tot cerul Poeziei; Doamne al nostru, dă-mi …
Poete drag, Mihai, române, frate, E Iunie, mă iartă dacă vin Împovărat de vremuri și de toate La Umbra crucii tale să mă-nchin… Lăsați-l dar din ultimul său Dor Să-i fie împlinită vrerea sfântă! Spre malul Mării și eu mă cobor, Cu Veșnicia nu mă iau la trântă; Pe calea …
Cămașă Românească, ie pură, Plină de căldură și de pace, Tu niciodată nu le-ai purtat ură Celor ce n-au vrut să te îmbrace! Cămașă de-adevăr și de sudoare, Lipită ne-ai fost pururea de trup, Cusută ești cu razele din soare, Oricât ar vrea, dușmanii nu te rup; Cămașă Românească, Dor …
contemporan cu veșnicia mă aflu aici de la-nceputul lumii…pot dovedi: port veșnicii în sânge,de parc-ar fi scântei ale iubirii,care nu știu ce-nseamnă „a înfrânge”! în trupul meu din carne și din oasese-observă, de te uiți atent, pământ –fire subțiri în filigran lucrateșase milenii-ntregi, luate la rând… și-n suflet am ascuns, …
